Sări la conţinut

Triunghiul Bermudelor


Triunghiul Bermudelor (în engleză “The Bermuda Triangle”), cunoscut şi sub numele de “Triunghiul Diavolului”, este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, cu cele trei colţuri localizate de Insulele Bermude, Porto Rico şi Fort Lauderdale, Florida în Oceanul Atlantic. Suprafaţa cuprinsă este de circa 1.2 milioane km2. Există unele speculaţii cum că în această regiune se întâmplă foarte des fenomene paranormale, cum ar fi: dispariţii ale unui număr mare de vase şi aparate de zbor, activităţi paranormale în care “legile fizicii sunt violate”[necesită citare], puse inclusiv pe seama fiinţelor extraterestre.
În ciuda acestor idei populare, Paza de Coastă a Statelor Unite şi alte agenţii citează statistici care indică faptul că numărul incidentelor de vase şi avioane dispărute sau pierdute nu este mai mare decât în oricare altă zonă des circulată a lumii.

Multe din aşa-zisele mistere s-au dovedit a nu fi chiar atât de misterioase sau neobişnuite la o examinare mai amănunţită, conţinând erori şi fabricaţii care în multe cazuri au circulat şi recirculat timp de zeci de ani.

Triunghiul
Triunghiul cuprinde un coridor al Atlanticului de nord care se întinde de la Insulele din Caraibe de-a lungul coastei Nord-Americane până la statele Carolina de Nord şi de Sud. Pentru a profita de vânturile prielnice, corăbiile în drum spre Europa (după descoperirea Americii) continuau spre nord până în dreptul Carolinelor, înainte de a se întoarce spre est pentru a trece Atlanticul. Acest obicei a continuat şi după inventarea motoarelor cu aburi şi cu ardere internă, ceea ce înseamnă că majoritatea traficului maritim din Atlanticul de nord traversa (şi încă traversează) zona Triunghiului.

Curentul Golfului, o zonă de condiţii meteo volatile, trece prin Triunghi în timp ce iese din Marea Caraibelor. Combinaţia de trafic maritim dens şi vreme nefavorabilă a dus inevitabil la rătăcirea ţi pierderea fără urmă a vaselor în timpul furtunilor, mai ales înainte de dezvoltarea tehnologiilor de telecomunicaţie, radarului şi a comunicării prin satelit. Câte un vas se mai scufundă încă, dar rareori fără urmă.

Alte zone renumite pentru caracteristici neobişnuite sunt Marea Diavolului, din apropierea Japoniei şi Vortexul de la Marysburgh (denumit şi “Triunghiul Marilor lacuri”), în estul lacului Ontario.
Primele citări şi originea denumirii

Cristofor Columb a menţionat animale ciudate văzute în zona triunghiului Bermudelor. Acesta scrie că la un moment dat, el şi echipajul său au văzut “lumini ciudate dansând la orizont”. În altă ocazie au observat ceea ce a fost probabil un meteor căzând.
Prima menţiune documentată a dispariţiilor din zonă a fost făcută în 1951 de către E.V.W. Jones într-un comentariu despre pierderi recente de vase, scris pentru agenţia de presă Associated Press. Articolul lui Jones se referea la zonă sub numele “Triunghiul Diavolului” şi sublinia “dispariţiile misterioase” a unui număr de vase, aparate de zbor şi mici ambarcaţiuni din regiune. Acest nume fost din nou pomenit în 1952 într-un articol din revista Fate (Soarta) de George X. Sand, care descria mai multe “dispariţii marine ciudate”. În 1964, Vincent Geddis s-a referit la zonă ca “Mortalul triunghi al Bermudelor” (“The Deadly Bermuda Triangle”) într-un articol din revista Argosy, după care numele “Triunghiul Bermudelor” a devenit cunoscut. Triunghiul Bermudelor (cunoscut şi sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câşi au dispărut depinde însă de cine face localizarea şi numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcţie de imaginaţia autorului. (Unii includ şi Insulele Azore, Golful Mexic şi Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenşi, etc.), nenoroc, piraşi, încărcături explozive, navigatori incompetenşi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.

Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ?tiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945 (aceasta furtuna defapt nu a existat). Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat, defapt aceasta afirmatie nu este adevarată deoarece nu numai căpitanul Taylor avea compasul defectat ci şi copilotul său, iar atunci când turnul de control i-a contactat amandoi au declarat ca busolele “au luat-o razna din bun senin”. Avioanele de antrenament erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. Grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu a rămas fără combustibil, nici acest lucru nu ar fi posibil deoarece toate navele aveau combustibil suficient pentru un zbor de 1000 de mile. Însă ceva s-a întâmplat însă acest fenomen nu trebuie neapărat clasat la capitolul “supranatural”, dar poate sa fie clasat la capitolul misterelor nerezolvate. Însă, chiar dacă toate cele 5 avioane au fost defectate sau ar fi rămas fără combustibil, aceste 5 avioane erau toate de tip Avengers şi în cazul amerizărilor forţate, acestea erau capabile să plutească lin 90 de minute, iar echipajul era instruit să abandoneze avionul în 60 de secunde şi plutele de salvare erau la îndemână.ţi totodată avionul de salvare trimis pe urmele lor a dispărut şi el într-un mod la fel de neclar.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărşi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulşi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greţit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: “Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roţie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine.” Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în “Mortalul Triunghi al Bermudelor” apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficţiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza mass media, care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic. În decursul a mai mulşi ani au dispărut misterios într-o zonă din oceanul Atlantic, până în Florida respectiv Miami până la coasta nordică a insulei Porto Rico, de acolo urcând până în insulele Bermude având astfel forma unui triunghi.
Teorii asupra fenomenelor din triunghiul Bermudelor

Oamenii au crezut întotdeauna că există oameni pe alte planete a?a că aceasta a fost prima ipoteză. Mulşi oameni de ştiinţă au considerat o teorie imposibilă dar alţii spun că aşa cum s-a creat Pământul şi au apărut fiinţe inteligente pe el aşa poate fi şi în cazul altor planete şi dacă este aşa ceva se va întâmpla? Viitorul ne va răspunde la toate întrebările.

Pământul este un magnet gigantic, susţin oamenii de ştiinţă, în unele părţi magnetul este potrivit arătându-ne N se pare ca în Triunghiul Bermudelor este mult prea mult magnetism dereglând astfel vremea sub formă de fulgere, valuri uriaşe sau chiar tornade. Toate acestea fiind ascunse în ceaţă, mecanismele încep să se deregleze, atrăgând tot ce este metal inclusiv vase şi avioane.

Dacă intri în triunghi ai o senzaţie stranie de frică şi corpul uman rămâne paralizat în timp ce valurile înghit vasul şi trupurile plutesc neputând fi văzute din cauza ceţii, iar cei aflaşi în viaţă sunt prinşi de valuri şi aruncaşi sub mare. Imaginaşi-vă că sunteşi acolo şi calculaşi logic toşi factorii(vremea rea + magnetism + paralizia + valuri = moarte sigură)

Acesta este iadul pe pământ dar adevărul va fi dezvăluit de viitor. În Triunghiul Bermudelor nu există animale nici plante, de aceea oamenii de ştiinţă cred că defapt sunt gaze naturale. Unii oameni spun că din această cauză este ceaţă în Triunghi şi tot din acestă cauză animalele se feresc de acea zonă.

Dar mai rămâne dispariţia navelor şi faptul că nici un trup nu a mai fost văzut. Cu această problemă s-au confruntat oamenii de ştiinţă şi până la urmă au tras linia şi astfel au aflat că în aceea zonă se află o concentraţie mare de gaz metan astfel în vase şi avioane pătrunde gazul metan în concentraţie mare astfel motoarele cedează şi explodează echipajul murind, ori din cauza undei de şoc, ori sufocaţi de gazul metan.

Noi cercetări arată că marea din acea zonă elimină bule de gaz atât de mari încât pot cuprinde un vas întreg şi îl pot scufunda. Una dintre aceste teorii este adevărată. Care este aceasta vom vedea în viitor.

Istoria disparitiilor continua cu:
     Dar sa mergem mai departe. De la acel tragic ,,Zbor nr. 19” suita disparitiilor din Triunghiul Bermudelor continua într-un ritm accelerat.
     În ianuarie 1947, pe panta ghetarului Tahomsk, la 3500 m altitudine, se prabuseste bimotorul ,,C-46”. Pe capitonajul interior al avionului sunt gasite urme de sânge ca marturii ale îngrozitoarei izbituri. Dar nu au fost gasite niciunde trupurile celor 32 de pasageri ai avionului !
     În 1947, o superfortareata zburatoare S.U.A., dispare cu echipaj cu tot, fara sa lase urme, la 150 km de Bermude.
     La 31 ianuarie 1948, ora 1,00 noaptea, comandantul aeroportului din Bermude a dat alarma. Un avion de tipul Star-Tiger cu 27 de pasageri la bord, care trebuia sa aterizeze în seara precedenta la ora 22: 30, a disparut la nord de Bermude. În ultimul sau mesaj pilotul anunta: ..Sunt pe ruta, 400 mile de Bermude. Timpul este bun, totul este în regula”. Dar avionul nu a mai aterizat niciodata. El s-a volatilizat în noapte pur si simplu. 30 de nave engleze si americane si 14 avioane au încercat în zadar sa descopere o urma a celor disparuti.
     În martie 1948, faimosul jockeu american Al Snyder, pleaca la pescuit la Sandy Key, cu doi prieteni si nu s-a mai întors niciodata. O mie de oameni, o suta de ambarcatiuni, un dirijabil, un elicopter, participa zadarnic la cercetari. S-a promis o prima de 15000 de dolari celui care îl va gasi morti sau vii.
     28 decembrie 1948. În aceea noapte, un avion ,,Douglas-DC 4” pleaca de la San Juan Puerto Rico, spre Miami, Florida; ajunge la 80 km sud de locul de aterizare si intra în legatura cu turnul de control în momentul în care a vazut luminile insulei Key West. Avea 23 de pasageri la bord: la ora 4:13, ultimul mesaj afirma: ne apropriem de aeroport. Cerem permisiunea de aterizare”. Câteva secunde mai târziu, legatura radio s-a întrerupt si nimeni n-a aflat niciodata ce s-a întâmplat. Cercetarile facute n-au dat nici un rezultat, desi apele putin adânci în aceasta regiune a tarmului permit o buna vizibilitate a adâncurilor.
     La 17 ianuarie 1949 este rândul unui ,,Ariel” (similar cu Star-Tiger-ul din ianuarie 1948), care decoleaza din Bermude pentru Kingstone, Jamaica (5 ore si 15 minute de zbor), 40 de minute de la decolare se primea un mesaj: ,,Totul merge bine”, iar dupa aceasta nimic, nimeni nu l-a mai vazut vreodata. S-a facut un efort imens pentru gasirea celui mai mic indiciu: zeci de vapoare si de avioane au brazdat oceanul ,,pieptanându-l” în lung si-n lat. Totul a fost în zadar, nici cea mai mica urma nu a fost gasita, nici atunci si nici mai târziu !
     În martie 1950, un ,,Globemaster” întorcându-se în Irlanda, dispare la nord de Triunghi. Nu exista indicatii precise asupra locului exact al acestei disparitii.
     În iulie 1950, cargoul ,,Sandra” pleaca din Savannah spre Venezuela. Trece prin dreptul lui Jacksonville, Sainte-Augustine, parcurgând o ruta foarte frecventata si nu se mai aude vorbindu-se niciodata de el.
     În 1951, nava de razboi braziliana ,,Sao Paulo” – ce urma sa fie data la fier vechi – traversa zona Triunghiului, însotita de mai multe remorchere. Într-o dimineata nava nu a mai fost vazuta; ea a disparut brusc, împreuna cu echipajul de supraveghere, format din opt persoane. Navele si avioanele trimise în cercetare au receptionat numai ,,fenomene stranii”, sau contururi întunecate pe suprafata marii”.
     La începutul lunii februarie 1953, un avion cvadrimotor ,,British York”, cu 6 oameni ai echipajului si 33 de pasageri, dispare la 900 mile nord de triunghi, zburând pe ruta Azore – Gander (Newfoudland). A disparut dupa ce s-a auzit un S.O.S., fara alte explicatii.
     La 31 octombrie 1954, un alt cvadrimotor american de tip ,,Super-Constellation”, având 24 de persoane la bord, între care 4 femei si 5 copii, decoleaza din statul Mariland spre ins. Azore. Avionul era nou-nout, înzestrat cu doua radio-emitatoare puternice si cu diverse materiale de salvare pentru cazul unei amerizari fortate, chiar în mijlocul oceanului în caz de nevoie. Dar dispare si el, de parca s-ar fi dizolvat undeva deasupra Atlanticului. Fara a emite nici un apel de primejdie.
     O statistica a societatii britanice de asigurari Lloyd arata ca între anii 1929 si 1954, marile si oceanele lumii au ,,înghitit” 222 de vapoare care nici n-au lansat S.O.S.-uri si nici n-au lasat vreo urma. (Aceasta suma nu cuprinde vasele scufundate în timpul celui de-al doilea razboi mondial.)
     În septembrie 1955, iahtul ,,Connemara IV”, gasit abandonat la 400 mile sud-vest de Bermude. Despre ocupantii sai nu s-a mai aflat niciodata nimic.
     La mijlocul lunii aprilie 1956, în zona sud-estica a Triunghiului dispare un ,,Boeing B. 25 Mitchell” condus de trei piloti cu o îndelungata experienta aviatica.
     La 9 noiembrie 1956, un bombardier al marinei S.U.A., hidroavion de tip ,,Martin P. 5 Marlin”, se volatilizeaza în zona sudica a Triunghiului, împreuna cu cele zece persoane de la bordul sau.
    va urma…

Istoria disparitiilor continua cu:
     Dar sa mergem mai departe. De la acel tragic ,,Zbor nr. 19” suita disparitiilor din Triunghiul Bermudelor continua într-un ritm accelerat.
     În ianuarie 1947, pe panta ghetarului Tahomsk, la 3500 m altitudine, se prabuseste bimotorul ,,C-46”. Pe capitonajul interior al avionului sunt gasite urme de sânge ca marturii ale îngrozitoarei izbituri. Dar nu au fost gasite niciunde trupurile celor 32 de pasageri ai avionului !
     În 1947, o superfortareata zburatoare S.U.A., dispare cu echipaj cu tot, fara sa lase urme, la 150 km de Bermude.
     La 31 ianuarie 1948, ora 1,00 noaptea, comandantul aeroportului din Bermude a dat alarma. Un avion de tipul Star-Tiger cu 27 de pasageri la bord, care trebuia sa aterizeze în seara precedenta la ora 22: 30, a disparut la nord de Bermude. În ultimul sau mesaj pilotul anunta: ..Sunt pe ruta, 400 mile de Bermude. Timpul este bun, totul este în regula”. Dar avionul nu a mai aterizat niciodata. El s-a volatilizat în noapte pur si simplu. 30 de nave engleze si americane si 14 avioane au încercat în zadar sa descopere o urma a celor disparuti.
     În martie 1948, faimosul jockeu american Al Snyder, pleaca la pescuit la Sandy Key, cu doi prieteni si nu s-a mai întors niciodata. O mie de oameni, o suta de ambarcatiuni, un dirijabil, un elicopter, participa zadarnic la cercetari. S-a promis o prima de 15000 de dolari celui care îl va gasi morti sau vii.
     28 decembrie 1948. În aceea noapte, un avion ,,Douglas-DC 4” pleaca de la San Juan Puerto Rico, spre Miami, Florida; ajunge la 80 km sud de locul de aterizare si intra în legatura cu turnul de control în momentul în care a vazut luminile insulei Key West. Avea 23 de pasageri la bord: la ora 4:13, ultimul mesaj afirma: ne apropriem de aeroport. Cerem permisiunea de aterizare”. Câteva secunde mai târziu, legatura radio s-a întrerupt si nimeni n-a aflat niciodata ce s-a întâmplat. Cercetarile facute n-au dat nici un rezultat, desi apele putin adânci în aceasta regiune a tarmului permit o buna vizibilitate a adâncurilor.
     La 17 ianuarie 1949 este rândul unui ,,Ariel” (similar cu Star-Tiger-ul din ianuarie 1948), care decoleaza din Bermude pentru Kingstone, Jamaica (5 ore si 15 minute de zbor), 40 de minute de la decolare se primea un mesaj: ,,Totul merge bine”, iar dupa aceasta nimic, nimeni nu l-a mai vazut vreodata. S-a facut un efort imens pentru gasirea celui mai mic indiciu: zeci de vapoare si de avioane au brazdat oceanul ,,pieptanându-l” în lung si-n lat. Totul a fost în zadar, nici cea mai mica urma nu a fost gasita, nici atunci si nici mai târziu !
     În martie 1950, un ,,Globemaster” întorcându-se în Irlanda, dispare la nord de Triunghi. Nu exista indicatii precise asupra locului exact al acestei disparitii.
     În iulie 1950, cargoul ,,Sandra” pleaca din Savannah spre Venezuela. Trece prin dreptul lui Jacksonville, Sainte-Augustine, parcurgând o ruta foarte frecventata si nu se mai aude vorbindu-se niciodata de el.
     În 1951, nava de razboi braziliana ,,Sao Paulo” – ce urma sa fie data la fier vechi – traversa zona Triunghiului, însotita de mai multe remorchere. Într-o dimineata nava nu a mai fost vazuta; ea a disparut brusc, împreuna cu echipajul de supraveghere, format din opt persoane. Navele si avioanele trimise în cercetare au receptionat numai ,,fenomene stranii”, sau contururi întunecate pe suprafata marii”.
     La începutul lunii februarie 1953, un avion cvadrimotor ,,British York”, cu 6 oameni ai echipajului si 33 de pasageri, dispare la 900 mile nord de triunghi, zburând pe ruta Azore – Gander (Newfoudland). A disparut dupa ce s-a auzit un S.O.S., fara alte explicatii.
     La 31 octombrie 1954, un alt cvadrimotor american de tip ,,Super-Constellation”, având 24 de persoane la bord, între care 4 femei si 5 copii, decoleaza din statul Mariland spre ins. Azore. Avionul era nou-nout, înzestrat cu doua radio-emitatoare puternice si cu diverse materiale de salvare pentru cazul unei amerizari fortate, chiar în mijlocul oceanului în caz de nevoie. Dar dispare si el, de parca s-ar fi dizolvat undeva deasupra Atlanticului. Fara a emite nici un apel de primejdie.
     O statistica a societatii britanice de asigurari Lloyd arata ca între anii 1929 si 1954, marile si oceanele lumii au ,,înghitit” 222 de vapoare care nici n-au lansat S.O.S.-uri si nici n-au lasat vreo urma. (Aceasta suma nu cuprinde vasele scufundate în timpul celui de-al doilea razboi mondial.)
     În septembrie 1955, iahtul ,,Connemara IV”, gasit abandonat la 400 mile sud-vest de Bermude. Despre ocupantii sai nu s-a mai aflat niciodata nimic.
     La mijlocul lunii aprilie 1956, în zona sud-estica a Triunghiului dispare un ,,Boeing B. 25 Mitchell” condus de trei piloti cu o îndelungata experienta aviatica.
     La 9 noiembrie 1956, un bombardier al marinei S.U.A., hidroavion de tip ,,Martin P. 5 Marlin”, se volatilizeaza în zona sudica a Triunghiului, împreuna cu cele zece persoane de la bordul sau. (va urma)
     Nu ratati istoria disparitiilor. Continuarea in pagina urmatoare !

No comments yet

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: